Despre coaching

Coaching = educație = conștientizare = responsabilizare = recreare = libertate = performanta = creativitate = reinventare

Conceptul de coaching își are originea în sport. Coachingul descătușează potențialul oamenilor cu scopul de a le maximiza performanțele. Ii ajută mai degrabă să învețe singuri decât să se lase învățați de alții.

Coachingul este un proces de învățare experiențială destinat depășirii obstacolelor interioare ce stau în calea reușitei precum frica, îndoiala sau convingerile limitative.

Coachingul se concentrează mai mult asupra posibilităților viitoare, nu neapărat asupra greșelilor din trecut.

In prezent, în Europa, exista peste 1.000 de companii dedicate coaching-ului și peste 10.000 de persoane care îndeplinesc rolul de coach în afaceri, educație, sănătate, organizații caritabile, departamente guvernamentale și orice altă activitate imaginabilă. Se oferă doctorate și diplome în coaching într-o serie de universități și școli de afaceri.

Oameni din întreaga lume își dau seama de limitările lor și știu că e nevoie să-și schimbe modul de gândire și întreagă ființă dacă doresc ca ei, comunitatea și organizația din care fac parte să se adapteze și să prospere într-o lume în continuă schimbare.

Putem să renunțăm la cuvântul coaching sau să adaugăm termeni noi celor existenți: consiliere, facilitare, împuternicire, mentorat, sprijin, ghidare, psihoterapie. Aplicarea acestora diferă într-o oarecare măsură dar există și suprapuneri: deși e posibil să fie exprimate diferit, au în comun principiile fundamentale ale conștientizării și responsabilizării.

Conștientizarea și responsabilizarea sunt înțelese aici cu sensul creator nu cel moralizator. In sens creator, a fi responsabil înseamnă a avea sau a-ți dezvolta capacitatea de a genera răspunsuri la situații de viață și a ști că-ți poți alege tipurile de răspuns, acțiunile sau chiar gândurile asupra cărora stăruiești (being response-able). Conștientizarea se referă în primul rând la identificarea și asumarea propriilor resurse, la înțelegerea felului în care funcționezi, la cunoașterea contextului și a opțiunilor pe care le ai.

Coaching-ul și politicile publice

Coaching-ul este folosit cu rezultate pozitive în acțiuni cu impact social prin prisma beneficiilor pe care le are educarea oamenilor ajutându-i să-și cunoască resursele, să identifice oportunități, să aibă mai multă încredere în ei înșiși, să-și asume o mai mare responsabilitate pentru propria sănătate, educație și prosperitate.

In vremuri de criză, de frământări și schimbări majore, numeroși oameni de la toate nivelurile suferă din cauza incertitudinii și a nesiguranței.

Practicanții coachingului îi pot ajuta pe oameni să se elibereze de numeroasele temeri care le limitează capacitatea de a rămâne flexibili și suficient de receptivi pentru a face față unor vremuri schimbătoare, cu evenimente neașteptate. Nevoia de a dobândi lucrurile pe care le oferă coachingul este prezentă în fiecare instituție, corporație, scoală și structură socială.

„Practicanții coachingului îndeplinesc același rol ca moașele care facilitează nașterea unei noi ordini sociale, una în care compasiunea pentru toți oamenii, grija față de toate formele de viață și față de planetă formează tema fundamentală.” ~ Sir John Whitmore (World’s no. 1 coach)


Tu poți fi propriul tău coach.

Procesul de coaching îţi oferă cadrul şi instrumentele prin care să-ţi asculţi şi să-ţi urmezi chemarea interioară, să-ţi descoperi talentele, abilităţile şi valorile. Prin explorarea convingerilor, conştiente şi inconştiente, poţi să-ţi dai seama ce te ghidează sau te blochează în viaţă iar asta te va ajuta să iei decizii mai uşor.

Prin coaching conștientizezi și îți asumi responsabilitatea pentru ce ține de tine, îți construiești și consolidezi încrederea în tine, îți găsești, regăsești și menții motivația. Elimini blocaje și găsești soluții, identifici oportunități. Ajungi la echilibru mental și emoțional, îți menții sănătatea. Ești propriul tău stăpân.


Schimbarea e o artă pe care şi tu o poţi stăpâni.

Oamenii mă întreabă uneori: de ce să mă schimb? Nu ar trebui să mă accept așa cum sunt? (ăsta e trendul, nu?) Sau invers: păi dacă mă accept așa cum sunt atunci nu mai vreau să mă schimb, nu? Da și nu.

Inclusiv faptul de a te accepta așa cum ești implică o schimbare: cea de a trece de la neacceptare la acceptare, și asta nu e puțin lucru.
Apoi, paradoxal, acceptându-mă așa cum sunt îmi permit să mă schimb.
Pentru că schimbarea e în toate, e și în noi, trebuie doar să o acceptăm. Cu încredere și naturalețe.
light
Advertisements

A-ți trăi munca

Noul an vine cu reverberații minunate ale muncii de anul trecut  – Formarea Kutschera-Resonanz®-Practitioner pentru profesori și învățători.

M-a impresionat fata asta prin felul cum își trăiește munca. E o bucurie s-o avem în programul nostru “Învățători fericiți, sănătoși și de succes”.andrada

Andrada Sorca, învățătoare în Timișoara, își trăiește menirea, lucrează cu pasiune. Nu pot să nu mă întreb cum ar arăta lumea din jurul nostru dacă mai mulți oameni și-ar trăi munca; cu pasiune, seninătate, prospețime și curățenie. Oameni potriviți la locul potrivit.

Textul Andradei despre a fi învățător:

https://andradasorca.wordpress.com/2016/01/04/invatatorul-un-munte-de-sare/.

Cum ești tu ca învățătoare?

“Eu, in rolul de invatator sunt un munte de sare, copiii ma absorb intru totul. Toate gesturile mele, toate vorbele, actiunile pe care le fac sunt interiorizate de ei. Sunt mai observat si mai ,,respirat” decat mi-as fi putut imagina. Responsabilitatea mea e foarte mare, pentru ca am datoria de a fi un munte de sare ,,curat”. Supararile mele, problemele personale, grijile nu fac altceva decat sa prafuiasca sarea pe care copiii o inhaleaza. Am posibilitatea de a-i ajuta, curata si vindeca, la fel cum are si sarea aceste proprietati. Pot sa ii ajut sa isi creasca stima de sine, sa le dezvolt creativitatea, sa ii invat respectul si integritatea, pot face atatea pentru ei, daca imi amintesc de rolul meu.”

himalayan-pink-salt

“Eu, in rolul de invatator , sunt un munte de sare. Imaginati-va un munte. Cum priveste copilul catre un munte? Cum il vede? Cat de mare si puternic ii pare. Cum prin batranetea lor si modul de formare in decursul timpului, muntii si-au adunat intelepciunea si totodata isi pastreaza prospetimea. Un munte transmite forta, liniste si te provoaca. Te provoaca sa ii faci fata, sa iti depasesti limitele, sa il descoperi. Dar un munte de sare este cu atat mai special. Muntele de sare are toata forta unui munte si in acelasi timp o fragilitate aparte. Ma gandeam  la cristalizare, la stralucirea pe care sarea o poate avea si in timp ce vorbeam despre asta, simteam parca mirosul de sare. Noi ar trebui sa fim la fel de stralucitori.

[…]

“Mulțumesc Luciana Pavel și Ligia Cremene pentru programul pe care il desfășurați. Discuțiile cu voi m-au inspirat și mă inspiră să scot la suprafață gânduri, idei și cuvinte pe care le-am așternut cu drag în acest articol.”