Curajul de a fi creativ

A trăi creativ înseamnă a trăi curajos. Curajul de a te exprima în forme nestandard, curajul de a explora, de a te arăta aşa cum eşti, de a fi vulnerabil, uneori confuz, de a nu fi înţeles, de a fi contestat, bârfit, curajul de a continua, de a asculta şi de a exprima ce doar unii înţeleg; curajul de a greşi şi de a o lua de la capăt, de a transforma, de a schimba, curajul de a străluci. Privită prin această prismă, creativitatea este o formă de rezilienţă.

Originea latină a cuvântului curaj este cor, inimă. În forma iniţială a cuvântului, curaj înseamnă să arăţi ce ai în inimă. Ce îndemn vulnerabilizator şi, totodată, ce înălţător!

Ridicăm în slăvi creativitatea, o căutăm peste tot, însă arareori o recunoaştem. Creativitatea, atât de râvnită și de elogiată, ne sperie adesea când se manifestă, la noi sau la alţii, pentru că aduce cu sine haos și incertitudine. E nevoie de curaj, claritate și asumare pentru a-ți trăi creativitatea. Si, de ce nu, de voioşie.

E bine să ştim despre creativitate pentru a ne înţelege pe noi şi pe ceilalţi, pe creativii din jurul nostru, cei cu care trăim şi lucrăm.

În primul rând, a fi creativ nu înseamnă, neapărat, a fi artist. Mi s-a întâmplat de câteva ori, de exemplu povestind cuiva că îmi place să lucrez cu oameni creativi sau despre dificultăţile de a lucra cu ei, să mi se spună: „A, da, deci cu artişti.” Nu neapărat. Chiar foarte rar cu artişti. Mai degrabă cu ingineri, programatori, medici, profesori, kinetoterapeuți, antreprenori. Din 45 de respondenţi la un sondaj fulger pe Facebook, doar 5 au menţionat altceva decât artist/pictor/scriitor/actor ca răspuns la întrebarea „Ce ocupaţie/meserie/job îţi vine în minte când spui creativitate?”.

CreativityCourage2

Creativitatea este prezentă la oameni din toate domeniile şi în toate domeniile vieţii (profesional, relaţional, de mediu etc.). În domeniile tehnice, o regăsim ca sursă a inovării. Distrugerea creatoare este unul dintre modelele dezvoltării economice.

Oamenii creativi găsesc soluţii graţie capacităţii lor de a face asocieri neaşteptate între concepte, cuvinte, instrumente, metode, domenii, situaţii. Adesea aceste asocieri nu le apar ca evidente şi altora, iar, dintre ele, una poate fi genială, salvatoare, iar altele pot fi fără sens, irelevante. De unde putem bănui dificultăţile cu care se confruntă un creativ. El poate fi perceput ca aerian, neserios, ciudat, incoerent, nearticulat, superficial, diletant, unul care doar îşi dă cu părerea, lipsit de rigurozitate. Asta dacă nu e recunoscut ca atare, drept creativ, şi pus în valoare.

Cum creativitatea cere adesea solitudine, un creativ poate fi perceput ca retras, neimplicat, arogant, nesociabil. Dacă îşi mai face şi obiceiul să apară, din când în când, cu idei noi şi creţe, va reuşi, într-o primă instanţă, să îi deruteze şi să îi irite pe cei care fac lucrurile după reţete, doar în feluri bine stabilite. Creativii mai au şi bunul obicei de a fi preocupaţi de mai multe lucruri deodată, adesea din domenii diferite. Sunt implicaţi în mai multe proiecte sau au mai multe joburi. Din această cauză unii îi etichetează ca neserioşi, nehotărâţi sau neprofesionişti („Nu pot să le facă bine chiar pe toate”, cârcotesc ei). Alţii le admiră cu suspiciune dinamismul şi dezinvoltura.

Ce ar mai fi de spus? Că oamenii creativi muncesc mult mai intens, pentru simplul fapt că sunt pasionaţi de ceea ce fac.

Iată de ce devine importantă o cultură socială/organizaţională curajoasă, care înțelege şi recunoaște creativitatea, oamenii creativi şi rolul lor în funcționarea echipelor, departamentelor, organizațiilor, comunității si societății în ansamblul său.

Reluare a postării din 11 sept 2015: http://atuconsulting.ro/index.php/articole/263-curajul-de-a-fi-creativ.html