Chestii care funcționează (1)

Uneori creierul nostru parcă nu vrea să fim fericiți. Simțim vină sau rușine. De ce? Potrivit lui Alex Korb, cercetător în neuroștiințe la UCLA, vina și rușinea activează centrul recompensei din creier.

Chiar dacă sunt diferite, mândria, rușinea și vina activează circuite neuronale asemănătoare, inclusiv cortexul dorsomedial prefrontal, amigdala, insula si nucleus accumbens.

De asemenea, ne și îngrijorăm mult. De ce? Pe termen scurt îngrijorarea face creierul să se simtă un pic mai bine – cel puțin faci ceva legat de problemele tale.

De fapt îngrijorarea poate ajuta sistemul limbic să se calmeze prin creșterea activității în cortexul medial prefrontal și reducerea activității amigdalei. Pare contra intuitiv, dar asta ne spune doar că, dacă simți anxietate, a face ceva – chiar și a te îngrijora – e mai bine decât a nu face nimic.

Având în vedere că vina, rușinea și îngrijorarea sunt soluții proaste pe termen lung, ce e de făcut?

Cercetătorii propun întrebarea: “Pentru ce sunt recunoscător sau recunoscătoare?”

OK, recunoștința e bună, dar chiar îmi afectează creierul la nivel bio-chimic?

Se pare că da.

Ce fac medicamentele antidepresive ca Wellbutrin? Cresc nivelul neurotransmițătorului dopamină. Același lucru îl face și recunoștința. In plus, recunoștința îndreptată către alții creste activitatea circuitelor dopaminei declanșate de interacțiunile sociale și le face mai plăcute.

Ce face Prozac-ul? Crește nivelul neurotransmițătorului serotonină. La fel și recunoștința.

Încercarea de a te gândi la lucruri pentru care ești recunoscător te face să îți duci atenția pe aspectele mulțumitoare ale vieții.  Acest simplu fapt crește producția de serotonină în cortexul cingular anterior.

Si oricât de dură ar fi situația – se întâmplă uneori să simți că nu ai nimic pentru care să fii recunoscător – nu contează. Nici nu trebuie să ai. E de ajuns să cauți.

Da. Se pare că nu găsirea unui motiv de a fi recunoscător contează ci doar faptul că îți amintești să cauți un motiv de recunoștință! Simplu. E de ajuns.

A-ți aminti să fii recunoscător este o formă de inteligență emoțională. Unul dintre studii arată chiar că este influențată densitatea neuronală în cortexul prefrontal ventromedial și lateral.

Cu cât ai o inteligență emoțională mai dezvoltată, cu atât îți este mai ușor să fii recunoscător.

Dar ce se întâmplă când sentimentele negative preiau complet controlul?

Când îți e chiar rău și nu știi ce să faci?

Există un răspuns simplu și eficace: numește sentimentele negative. Spune-le pe nume. Fără întârziere. Te simți îngrozitor. OK, dă-i un nume acelui îngrozitor: trist, speriat, furios?

Într-un studiu cu fRMI (rezonanță magnetică funcțională), intitulat “Putting Feelings into Words” (Exprimarea sentimentelor în cuvinte), participanții au vizionat fotografii cu expresii faciale ale emoțiilor umane. In mod previzibil zona amigdalei fiecărui participant s-a activat în acord cu emoțiile surprinse în fotografii. Dar, când li s-a cerut să numească emoția, participanților li s-a activat și zona cortextului prefrontal ventrolateral, ceea ce a redus activitatea din zona amigdalei. Altfel spus, recunoașterea conștientă a emoțiilor a redus impactul acestora.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s