Chestii care funcționează (2)

Luarea de decizii

Ti s-a întâmplat să iei o decizie și apoi creierul tău să se relaxeze în sfârșit? Potrivit lui Alex Korb, cercetător în neuroștiințe la UCLA, acest fapt nu este întâmplător.

Știința creierului ne arată că luarea de decizii reduce îngrijorarea și anxietatea și ne ajută să rezolvăm probleme. Știm, știm, dar aplicăm?

Luarea de decizii include crearea de intenții și setarea de obiective. Toate trei activează părți ale aceluiași circuit neuronal și activează cortexul prefrontal într-un mod pozitiv, reducând îngrijorarea și anxietatea.

Luarea de decizii ajută și în contracararea activității nucleului striat, care de obicei ne împinge către impulsuri și obiceiuri negative.

Si nu în ultimul rând, luarea de decizii ne schimbă percepția asupra lumii prin faptul că găsim soluții și sistemul limbic se ”calmează”.

Dar luarea de decizii poate fi dificilă. Deci ce fel de decizii să luăm?  Răspunsul cercetătorilor din necunoștințe?

Ia o decizie „suficient” de bună. Nu te chinui să iei cea mai bună decizie la modul absolut. Știm că perfecționismul poate fi foarte stresant iar studiile asupra creierului o confirmă. A încerca să fii perfect copleșește creierul cu emoții și te face să simți că pierzi controlul.

Când iei o decizie creierul tău „simte” că ești în control. Iar senzația de control reduce stresul. Si ce e și mai fascinant, luarea de decizii crește plăcerea. S-a constatat că alegerea activă produce schimbări în circuitele cerebrale legate de atenție și creste activitatea circuitelor dopaminei. Este influențat și felul în care oamenii își percep acțiunile.

Etichetarea emoțiilor negative

Reprimarea emoțiilor nu funcționează și se poate întoarce împotriva ta. Cercetările arată că oameni care au încercat să-și reprime o experiență emoțională negativă nu au reușit acest lucru de fapt. Chiar dacă aparent erau ok, în interior sistemul lor limbic era la fel de activat ca și când nu și-ar fi reprimat emoțiile (în unele cazuri fiind chiar mai activ). Aceste observații au fost confirmate și de scanări cu rezonanță magnetică (fRMI). A încerca să nu simți ceva nu funcționează și uneori e chiar mai rău decât a simți. Mai multe detalii despre cum ne amorțim emoțiile găsești aici.

In schimb, etichetarea emoțiilor funcționează și face diferența.

Pentru a reduce activarea sistemului limbic este necesară activarea cortexului prefrontal. Aceasta are loc atunci când folosim câteva cuvinte pentru a descrie o emoție, o trăire. Cel mai bine putem face asta utilizând limbajul simbolic: metafore, metrici și simplificări ale experienței avute. Pe scurt: descrie emoția într-un cuvânt sau două și asta îi va reduce intensitatea.

Metodele clasice – cum ar fi meditația sau poveștile – exact asta fac; și făceau, cu sute și mii de ani înainte să apară metodele de scanare și vizualizare a activității cerebrale.  Etichetarea emoțiilor este unul dintre instrumentele de bază în mindfulness.

De fapt etichetarea afectează creierul atât de semnificativ încât funcționează și cu alții.  Etichetarea emoțiilor este unul dintre instrumentele de bază folosite de FBI în negocierile din luările de ostatici. Mai multe despre secretele negociatorilor poți citi aici.

Chestii care funcționează (1)

Uneori creierul nostru parcă nu vrea să fim fericiți. Simțim vină sau rușine. De ce? Potrivit lui Alex Korb, cercetător în neuroștiințe la UCLA, vina și rușinea activează centrul recompensei din creier.

Chiar dacă sunt diferite, mândria, rușinea și vina activează circuite neuronale asemănătoare, inclusiv cortexul dorsomedial prefrontal, amigdala, insula si nucleus accumbens.

De asemenea, ne și îngrijorăm mult. De ce? Pe termen scurt îngrijorarea face creierul să se simtă un pic mai bine – cel puțin faci ceva legat de problemele tale.

De fapt îngrijorarea poate ajuta sistemul limbic să se calmeze prin creșterea activității în cortexul medial prefrontal și reducerea activității amigdalei. Pare contra intuitiv, dar asta ne spune doar că, dacă simți anxietate, a face ceva – chiar și a te îngrijora – e mai bine decât a nu face nimic.

Având în vedere că vina, rușinea și îngrijorarea sunt soluții proaste pe termen lung, ce e de făcut?

Cercetătorii propun întrebarea: “Pentru ce sunt recunoscător sau recunoscătoare?”

OK, recunoștința e bună, dar chiar îmi afectează creierul la nivel bio-chimic?

Se pare că da.

Ce fac medicamentele antidepresive ca Wellbutrin? Cresc nivelul neurotransmițătorului dopamină. Același lucru îl face și recunoștința. In plus, recunoștința îndreptată către alții creste activitatea circuitelor dopaminei declanșate de interacțiunile sociale și le face mai plăcute.

Ce face Prozac-ul? Crește nivelul neurotransmițătorului serotonină. La fel și recunoștința.

Încercarea de a te gândi la lucruri pentru care ești recunoscător te face să îți duci atenția pe aspectele mulțumitoare ale vieții.  Acest simplu fapt crește producția de serotonină în cortexul cingular anterior.

Si oricât de dură ar fi situația – se întâmplă uneori să simți că nu ai nimic pentru care să fii recunoscător – nu contează. Nici nu trebuie să ai. E de ajuns să cauți.

Da. Se pare că nu găsirea unui motiv de a fi recunoscător contează ci doar faptul că îți amintești să cauți un motiv de recunoștință! Simplu. E de ajuns.

A-ți aminti să fii recunoscător este o formă de inteligență emoțională. Unul dintre studii arată chiar că este influențată densitatea neuronală în cortexul prefrontal ventromedial și lateral.

Cu cât ai o inteligență emoțională mai dezvoltată, cu atât îți este mai ușor să fii recunoscător.

Dar ce se întâmplă când sentimentele negative preiau complet controlul?

Când îți e chiar rău și nu știi ce să faci?

Există un răspuns simplu și eficace: numește sentimentele negative. Spune-le pe nume. Fără întârziere. Te simți îngrozitor. OK, dă-i un nume acelui îngrozitor: trist, speriat, furios?

Într-un studiu cu fRMI (rezonanță magnetică funcțională), intitulat “Putting Feelings into Words” (Exprimarea sentimentelor în cuvinte), participanții au vizionat fotografii cu expresii faciale ale emoțiilor umane. In mod previzibil zona amigdalei fiecărui participant s-a activat în acord cu emoțiile surprinse în fotografii. Dar, când li s-a cerut să numească emoția, participanților li s-a activat și zona cortextului prefrontal ventrolateral, ceea ce a redus activitatea din zona amigdalei. Altfel spus, recunoașterea conștientă a emoțiilor a redus impactul acestora.

Curajul de a fi creativ

A trăi creativ înseamnă a trăi curajos. Curajul de a te exprima în forme nestandard, curajul de a explora, de a te arăta aşa cum eşti, de a fi vulnerabil, uneori confuz, de a nu fi înţeles, de a fi contestat, bârfit, curajul de a continua, de a asculta şi de a exprima ce doar unii înţeleg; curajul de a greşi şi de a o lua de la capăt, de a transforma, de a schimba, curajul de a străluci. Privită prin această prismă, creativitatea este o formă de rezilienţă.

Originea latină a cuvântului curaj este cor, inimă. În forma iniţială a cuvântului, curaj înseamnă să arăţi ce ai în inimă. Ce îndemn vulnerabilizator şi, totodată, ce înălţător!

Ridicăm în slăvi creativitatea, o căutăm peste tot, însă arareori o recunoaştem. Creativitatea, atât de râvnită și de elogiată, ne sperie adesea când se manifestă, la noi sau la alţii, pentru că aduce cu sine haos și incertitudine. E nevoie de curaj, claritate și asumare pentru a-ți trăi creativitatea. Si, de ce nu, de voioşie.

E bine să ştim despre creativitate pentru a ne înţelege pe noi şi pe ceilalţi, pe creativii din jurul nostru, cei cu care trăim şi lucrăm.

În primul rând, a fi creativ nu înseamnă, neapărat, a fi artist. Mi s-a întâmplat de câteva ori, de exemplu povestind cuiva că îmi place să lucrez cu oameni creativi sau despre dificultăţile de a lucra cu ei, să mi se spună: „A, da, deci cu artişti.” Nu neapărat. Chiar foarte rar cu artişti. Mai degrabă cu ingineri, programatori, medici, profesori, kinetoterapeuți, antreprenori. Din 45 de respondenţi la un sondaj fulger pe Facebook, doar 5 au menţionat altceva decât artist/pictor/scriitor/actor ca răspuns la întrebarea „Ce ocupaţie/meserie/job îţi vine în minte când spui creativitate?”.

CreativityCourage2

Creativitatea este prezentă la oameni din toate domeniile şi în toate domeniile vieţii (profesional, relaţional, de mediu etc.). În domeniile tehnice, o regăsim ca sursă a inovării. Distrugerea creatoare este unul dintre modelele dezvoltării economice.

Oamenii creativi găsesc soluţii graţie capacităţii lor de a face asocieri neaşteptate între concepte, cuvinte, instrumente, metode, domenii, situaţii. Adesea aceste asocieri nu le apar ca evidente şi altora, iar, dintre ele, una poate fi genială, salvatoare, iar altele pot fi fără sens, irelevante. De unde putem bănui dificultăţile cu care se confruntă un creativ. El poate fi perceput ca aerian, neserios, ciudat, incoerent, nearticulat, superficial, diletant, unul care doar îşi dă cu părerea, lipsit de rigurozitate. Asta dacă nu e recunoscut ca atare, drept creativ, şi pus în valoare.

Cum creativitatea cere adesea solitudine, un creativ poate fi perceput ca retras, neimplicat, arogant, nesociabil. Dacă îşi mai face şi obiceiul să apară, din când în când, cu idei noi şi creţe, va reuşi, într-o primă instanţă, să îi deruteze şi să îi irite pe cei care fac lucrurile după reţete, doar în feluri bine stabilite. Creativii mai au şi bunul obicei de a fi preocupaţi de mai multe lucruri deodată, adesea din domenii diferite. Sunt implicaţi în mai multe proiecte sau au mai multe joburi. Din această cauză unii îi etichetează ca neserioşi, nehotărâţi sau neprofesionişti („Nu pot să le facă bine chiar pe toate”, cârcotesc ei). Alţii le admiră cu suspiciune dinamismul şi dezinvoltura.

Ce ar mai fi de spus? Că oamenii creativi muncesc mult mai intens, pentru simplul fapt că sunt pasionaţi de ceea ce fac.

Iată de ce devine importantă o cultură socială/organizaţională curajoasă, care înțelege şi recunoaște creativitatea, oamenii creativi şi rolul lor în funcționarea echipelor, departamentelor, organizațiilor, comunității si societății în ansamblul său.

Reluare a postării din 11 sept 2015: http://atuconsulting.ro/index.php/articole/263-curajul-de-a-fi-creativ.html

Arta mai aproape de oameni

“Arta este o forță care susține natura umană. Este o sursă constantă de susţinere și încurajare pentru un sine mai bun.”

~ Alain de Botton

O expoziţie-experiment menită să ne arate că orice expresie artistică ne aduce în contact cu o parte a noastră: un gând, o emoţie, o valoare interioară, o amintire, o dorinţă, o speranţă. Privitorii vor avea ocazia să îşi exprime spontan stările şi impresiile pe care le au în faţa lucrărilor.

Expunerea la orice formă de artă ne pune în contact cu propriile valori, ştiute şi neştiute, conştiente sau inconştiente, şi este astfel un vehicul pentru transformare individuală şi socială.

Prinşi în tumultul vieţii cotidiene, considerăm adesea arta ca ceva îndepărtat, o opţiune intangibilă, un moft, un hobby, o pasiune, ceva în care merită să investeşti dacă ai bani, ceva ce vei face cândva când vei avea timp, ceva ce-ţi vei cumpăra când vei avea bani, etc.

Arta este mult mai aproape decât crezi, ea este accesibilă oricui indiferent de vârstă, pregătire, statut social, timp şi spaţiu în general.

Pentru persoanele creative exprimarea artistică face parte din viaţa de zi cu zi şi nu este doar un deziderat îndepărtat, amânat pentru cândva. Creativitatea oamenilor se manifestă prin capacitatea de a se exprima pe diferite planuri, în diferite domenii şi în moduri foarte diverse. Creativitatea nu este un hobby, este un mod de viaţă.

A savura clipe de răgaz în care să fii, pur şi simplu, în faţa unui tablou. Fără crispare, fără presiunea de a înţelege sau explica „ce reprezintă” fiecare lucrare. Doar să privești şi să simți. Să îți dai voie să te conectezi, pentru câteva momente, cu fiecare lucrare în parte şi să-i recepţioneze mesajul, emoţia, starea; şi s-o notezi. Acestea vor fi diferite pentru fiecare privitor dar pot exista şi elemente comune.

„Ce trezeşte în tine acest tablou?” Poate fi linişte, poate fi angoasă, calm sau eliberare, furie, spaimă, dezgust sau entuziasm; claritate, surpriză, forţă, nod în gât, duioşie, speranţă, încredere, apartenenţă, curaj, confirmare, tristeţe, nostalgie, seninătate, bucurie, visare. Toate acestea sunt părţi din tine iar un tablou (orice expresie artistică) ţi le poate activa rezonând cu ele. Sunt valori şi emoţii pe care le trăieşti în viaţa de zi cu zi sau dimpotrivă, le duci lipsa, tânjeşti după ele sau nici măcar nu ai conştientizat cât de rar ai parte de ele.

2

I’m nobody. Who are you?

ARTA MAI APROAPE DE OAMENI

Expoziţie interactivă, cu și despre femei: http://thewoman.ro/arta-mai-aproape-de-oameni/ – un zâmbet invincibil – arc peste timp.

„Arta este o forță care susține natura umană. Este o sursă constantă de susţinere și încurajare pentru un sine mai bun.”

~ Alain de Botton

O expoziţie-experiment menită să ne arate că orice expresie artistică ne aduce în contact cu o parte a noastră: un gând, o emoţie, o valoare interioară, o amintire, o dorinţă, o speranţă. Privitorii vor avea ocazia să îşi exprime spontan stările şi impresiile pe care le au în faţa lucrărilor.

Expunerea la orice formă de artă ne pune în contact cu propriile valori, ştiute şi neştiute, conştiente sau inconştiente, şi este astfel un vehicul pentru transformare individuală şi socială.

Prinşi în tumultul vieţii cotidiene, considerăm adesea arta ca ceva îndepărtat, o opţiune intangibilă, un moft, un hobby, o pasiune, ceva în care merită să investeşti dacă ai bani, ceva ce vei face cândva când vei avea timp, ceva ce-ţi vei cumpăra când vei avea bani, etc.

Arta este mult mai aproape decât crezi, ea este accesibilă oricui indiferent de vârstă, pregătire, statut social, timp şi spaţiu în general.

Expun: Ligia Cremene, Carmen Diţiu, Mihaela Cîrlugea, Laura Poantă.

Ce au in comun persoanele care expun: sunt femei creative, pentru care exprimarea artistică face parte din viaţa de zi cu zi şi nu este doar un deziderat îndepărtat, amânat pentru cândva. Creativitatea oamenilor se manifestă prin capacitatea de a se exprima pe diferite planuri, în diferite domenii şi în moduri foarte diverse. Dovadă profundă a creativităţii autoarelor este faptul că ele au pregătiri şi activează în domenii care, în viziunea tradiţional-industrialistă, nu sunt legate de artă: inginerie, psihologie, medicină, educaţie. Pentru ele creativitatea nu este un hobby, este un mod de viaţă.

In cadrul conferinţei The Woman, artei i se acordă un spaţiu central, la propriu. In mijlocul zonei expoziţionale, participantele vor putea savura clipe de răgaz în care să fie, pur şi simplu, în faţa unui tablou. Fără crispare, fără presiunea de a înţelege sau explica „ce reprezintă” fiecare lucrare. Doar să privești şi să simți. Să îți dai voie să te conectezi, pentru câteva momente, cu fiecare lucrare în parte şi să-i recepţioneze mesajul, emoţia, starea; şi s-o notezi. Acestea vor fi diferite pentru fiecare privitor dar pot exista şi elemente comune.

„Ce trezeşte în tine acest tablou?” Poate fi linişte, poate fi angoasă, calm sau eliberare, furie, spaimă, dezgust sau entuziasm; claritate, surpriză, forţă, nod în gât, duioşie, speranţă, încredere, apartenenţă, curaj, confirmare, tristeţe, nostalgie, seninătate, bucurie, visare. Toate acestea sunt părţi din tine iar un tablou (orice expresie artistică) ţi le poate activa rezonând cu ele. Sunt valori şi emoţii pe care le trăieşti în viaţa de zi cu zi sau dimpotrivă, le duci lipsa, tânjeşti după ele sau nici măcar nu ai conştientizat cât de rar ai parte de ele.

Invincible smile

Invincible smile

Un zâmbet invincibil – arc peste timp

ART – CLOSER

Interactive exhibition, The Woman Conference, Cluj-Napoca, March 10th, 2016

 „Art is a force that supports human nature. […] Learn to use it for what it’s really meant for: a constant source of support and encouragement for our better selves.”

~ Alain de Botton

This exhibition brings people closer to art, in an interactive way. Caught in the turmoil of everyday life, we often see art as something remote, an intangible option, a fad, a hobby, a passion, something that is worth investing in if you have the money, something that you’ll do once when you have the time, something you’ll buy when you’ll have money, etc.

Art is much closer than you think. It is accessible to everyone regardless of age, background, social status, time and space in general.

The purpose of this experiment-exhibition is to show, once again, that any artistic expression brings us into contact with parts of ourselves: a thought, an emotion, an inner value, a memory, a wish, a hope. The viewers will get the chance to spontaneously express emotions and feelings triggered by the pieces on show.

Exposing ourselves to any art form connects us to our values, known and unknown, conscious and unconscious, and is thus a vehicle for individual and social transformation.

The exhibition features works by:

Ligia Cremene, Carmen Diţiu, Mihaela Cîrlugea, and Laura Poantă.

What do they have in common? They are creative women for whom artistic expression is part of their everyday lives and not just a wish they postpone. People’s creativity is manifested through the ability to express themselves in different fields, in different areas and in very diverse ways. Proof of the profound creativity of the authors is that they have trained and work in areas which, in the traditional-industrialist vision, are not related to art: engineering, psychology, medicine, education. For these women creativity is not a hobby, it is a way of life.

At ’The Woman’ conference, art is given a central space, literally. Participants will be able to take the time to just be in front of a paiting, right in the middle of the exhibition area. Without the pressure to understand or explain “what this artwork represents”. Just looking and feeling. And give yourself permission to connect, for a few moments, with each piece and to receive a message, an emotion, a state. Then write them down, briefly. These will be different for each viewer, but there may be common elements as well.

“What does this picture awake in you?” Is it quietness, is it anxiety, calm or release, anger, fear, disgust or enthusiasm? It may be clarity or surprise, force, tenderness, hope, trust, belonging, courage, confirmation, sadness, nostalgia, serenity, joy, dreaming. All are parts of you, and a picture (any artistic expression) can activate them by resonating with them. These are values ​​and emotions that we live in our everyday lives or, on the contrary, we lack, or crave, or not even realize how seldom we experience them.

Ligia Cremene

Invincible smile


Carmen Diţiu


Mihaela Cîrlugea


 

Laura Poantă

http://thewoman.ro/arta-mai-aproape-de-oameni/

Despre coaching

Coaching = educație = conștientizare = responsabilizare = recreare = libertate = performanta = creativitate = reinventare

Conceptul de coaching își are originea în sport. Coachingul descătușează potențialul oamenilor cu scopul de a le maximiza performanțele. Ii ajută mai degrabă să învețe singuri decât să se lase învățați de alții.

Coachingul este un proces de învățare experiențială destinat depășirii obstacolelor interioare ce stau în calea reușitei precum frica, îndoiala sau convingerile limitative.

Coachingul se concentrează mai mult asupra posibilităților viitoare, nu neapărat asupra greșelilor din trecut.

In prezent, în Europa, exista peste 1.000 de companii dedicate coaching-ului și peste 10.000 de persoane care îndeplinesc rolul de coach în afaceri, educație, sănătate, organizații caritabile, departamente guvernamentale și orice altă activitate imaginabilă. Se oferă doctorate și diplome în coaching într-o serie de universități și școli de afaceri.

Oameni din întreaga lume își dau seama de limitările lor și știu că e nevoie să-și schimbe modul de gândire și întreagă ființă dacă doresc ca ei, comunitatea și organizația din care fac parte să se adapteze și să prospere într-o lume în continuă schimbare.

Putem să renunțăm la cuvântul coaching sau să adaugăm termeni noi celor existenți: consiliere, facilitare, împuternicire, mentorat, sprijin, ghidare, psihoterapie. Aplicarea acestora diferă într-o oarecare măsură dar există și suprapuneri: deși e posibil să fie exprimate diferit, au în comun principiile fundamentale ale conștientizării și responsabilizării.

Conștientizarea și responsabilizarea sunt înțelese aici cu sensul creator nu cel moralizator. In sens creator, a fi responsabil înseamnă a avea sau a-ți dezvolta capacitatea de a genera răspunsuri la situații de viață și a ști că-ți poți alege tipurile de răspuns, acțiunile sau chiar gândurile asupra cărora stăruiești (being response-able). Conștientizarea se referă în primul rând la identificarea și asumarea propriilor resurse, la înțelegerea felului în care funcționezi, la cunoașterea contextului și a opțiunilor pe care le ai.

Coaching-ul și politicile publice

Coaching-ul este folosit cu rezultate pozitive în acțiuni cu impact social prin prisma beneficiilor pe care le are educarea oamenilor ajutându-i să-și cunoască resursele, să identifice oportunități, să aibă mai multă încredere în ei înșiși, să-și asume o mai mare responsabilitate pentru propria sănătate, educație și prosperitate.

In vremuri de criză, de frământări și schimbări majore, numeroși oameni de la toate nivelurile suferă din cauza incertitudinii și a nesiguranței.

Practicanții coachingului îi pot ajuta pe oameni să se elibereze de numeroasele temeri care le limitează capacitatea de a rămâne flexibili și suficient de receptivi pentru a face față unor vremuri schimbătoare, cu evenimente neașteptate. Nevoia de a dobândi lucrurile pe care le oferă coachingul este prezentă în fiecare instituție, corporație, scoală și structură socială.

„Practicanții coachingului îndeplinesc același rol ca moașele care facilitează nașterea unei noi ordini sociale, una în care compasiunea pentru toți oamenii, grija față de toate formele de viață și față de planetă formează tema fundamentală.” ~ Sir John Whitmore (World’s no. 1 coach)


Tu poți fi propriul tău coach.

Procesul de coaching îţi oferă cadrul şi instrumentele prin care să-ţi asculţi şi să-ţi urmezi chemarea interioară, să-ţi descoperi talentele, abilităţile şi valorile. Prin explorarea convingerilor, conştiente şi inconştiente, poţi să-ţi dai seama ce te ghidează sau te blochează în viaţă iar asta te va ajuta să iei decizii mai uşor.

Prin coaching conștientizezi și îți asumi responsabilitatea pentru ce ține de tine, îți construiești și consolidezi încrederea în tine, îți găsești, regăsești și menții motivația. Elimini blocaje și găsești soluții, identifici oportunități. Ajungi la echilibru mental și emoțional, îți menții sănătatea. Ești propriul tău stăpân.


Schimbarea e o artă pe care şi tu o poţi stăpâni.

Oamenii mă întreabă uneori: de ce să mă schimb? Nu ar trebui să mă accept așa cum sunt? (ăsta e trendul, nu?) Sau invers: păi dacă mă accept așa cum sunt atunci nu mai vreau să mă schimb, nu? Da și nu.

Inclusiv faptul de a te accepta așa cum ești implică o schimbare: cea de a trece de la neacceptare la acceptare, și asta nu e puțin lucru.
Apoi, paradoxal, acceptându-mă așa cum sunt îmi permit să mă schimb.
Pentru că schimbarea e în toate, e și în noi, trebuie doar să o acceptăm. Cu încredere și naturalețe.
light