A-ți trăi munca

Noul an vine cu reverberații minunate ale muncii de anul trecut  – Formarea Kutschera-Resonanz®-Practitioner pentru profesori și învățători.

M-a impresionat fata asta prin felul cum își trăiește munca. E o bucurie s-o avem în programul nostru “Învățători fericiți, sănătoși și de succes”.andrada

Andrada Sorca, învățătoare în Timișoara, își trăiește menirea, lucrează cu pasiune. Nu pot să nu mă întreb cum ar arăta lumea din jurul nostru dacă mai mulți oameni și-ar trăi munca; cu pasiune, seninătate, prospețime și curățenie. Oameni potriviți la locul potrivit.

Textul Andradei despre a fi învățător:

https://andradasorca.wordpress.com/2016/01/04/invatatorul-un-munte-de-sare/.

Cum ești tu ca învățătoare?

“Eu, in rolul de invatator sunt un munte de sare, copiii ma absorb intru totul. Toate gesturile mele, toate vorbele, actiunile pe care le fac sunt interiorizate de ei. Sunt mai observat si mai ,,respirat” decat mi-as fi putut imagina. Responsabilitatea mea e foarte mare, pentru ca am datoria de a fi un munte de sare ,,curat”. Supararile mele, problemele personale, grijile nu fac altceva decat sa prafuiasca sarea pe care copiii o inhaleaza. Am posibilitatea de a-i ajuta, curata si vindeca, la fel cum are si sarea aceste proprietati. Pot sa ii ajut sa isi creasca stima de sine, sa le dezvolt creativitatea, sa ii invat respectul si integritatea, pot face atatea pentru ei, daca imi amintesc de rolul meu.”

himalayan-pink-salt

“Eu, in rolul de invatator , sunt un munte de sare. Imaginati-va un munte. Cum priveste copilul catre un munte? Cum il vede? Cat de mare si puternic ii pare. Cum prin batranetea lor si modul de formare in decursul timpului, muntii si-au adunat intelepciunea si totodata isi pastreaza prospetimea. Un munte transmite forta, liniste si te provoaca. Te provoaca sa ii faci fata, sa iti depasesti limitele, sa il descoperi. Dar un munte de sare este cu atat mai special. Muntele de sare are toata forta unui munte si in acelasi timp o fragilitate aparte. Ma gandeam  la cristalizare, la stralucirea pe care sarea o poate avea si in timp ce vorbeam despre asta, simteam parca mirosul de sare. Noi ar trebui sa fim la fel de stralucitori.

[…]

“Mulțumesc Luciana Pavel și Ligia Cremene pentru programul pe care il desfășurați. Discuțiile cu voi m-au inspirat și mă inspiră să scot la suprafață gânduri, idei și cuvinte pe care le-am așternut cu drag în acest articol.”

Advertisements

A trăi cu incertitudine. Beneficii

„A vrea şi a nu vrea acelaşi lucru în acelaşi timp este o stare de bază a conştiinţei umane.” ~ Jamie Holmes, Nonsense: The Power of Not Knowing.

Oamenii răspund la incertitudine reafirmându-şi cu tărie convingerile (despre viaţă, moarte, societate, etc.). Cu cât incertitudinea este mai mare cu atât îşi reafirmă convingerile mai puternic.

Când observă o anomalie dar nu ştiu ce este, când aşteptările le sunt încălcate, o cataloghează drept ameninţare. De aici şi teama de a plonja în necunoscut, indiferent dacă acolo i-ar putea aştepta ceva bun. Ambiguitatea este ameninţătoare pentru majoritatea fiinţelor umane. Află unde te situezi făcând testul aici: http://jamieholmesbooks.com/nonsense-quiz.

Gary Noesner, fost negociator FBI în luări de ostatici, a fost coordonatorul strategic în negocierile din faimosul asediu de 51 de zile de la Waco, Texas, 1993, asupra sectei religioase Branch Davidians conduse de David Koresh. Asediul s-a terminat cu o tragedie, 76 de oameni fiind ucişi în urma intervenţiei FBI-ului. Dar înainte ca Noesner să fie scos din rolul de negociator la faţa locului, el împreună cu echipa sa au asigurat eliberarea a 35 de persoane.

Jamie Holmes, expert în politici publice la New America, l-a intervievat pe Noesner pentru cartea sa „Nonsense: The Power of Not Knowing”. Noesner spune: „în marea majoritate a acestor cazuri oamenii sunt confuzi şi ambivalenţi. O parte din ei vrea să moară, o parte din ei vrea să trăiască. O parte vrea să se predea, o parte nu vrea.” Iar negociatorii buni, spune Noesner, „sunt aceia care pot locui destul de bine în “zonele gri”, în incertitudinile şi ambiguităţile vieţii.”

Incertitudine și anxietate

Pentru majoritatea oamenilor acest lucru este destul de greu. Este firesc pentru oameni să se simtă inconfortabil în incertitudine – dacă nu ştii ce e umbra neagră din tufiş, e foarte posibil să fie o ameninţare. Dincolo de metaforele evolutive, există beneficii ale capacităţii de a face faţă ambiguităţii şi ambivalenţei. Noesner consideră că Koresh era ambivalent în privinţa predării şi Holmes sugerează că, dacă cei de la FBI ar fi fost mai conştienţi de acest fapt, poate nu s-ar fi grăbit cu intervenţia. De asemenea, Holmes mai sugerează că în situaţii mai puţin stresante, în viaţa de zi cu zi, am putea evita multă anxietate şi nu am mai trage concluzii greşite doar acceptând că, uneori, oamenii chiar simt în două feluri simultan. Lucrurile pot fi asemănătoare fără a fi identice, iar unele lucruri nu le putem şti niciodată şi putem trăi cu asta.

Incertitudinea influenţează în multe feluri comportamentele umane. Ce se pierde când oamenii caută claritatea mai presus de orice?

Un psiholog nazist, Erik Jaentsch in 1938, susţinea că o personalitate sănătoasă este caracterizată de certitudine şi ordine, în timp ce o personalitate nesănătoasă este caracterizată printr-o toleranţă la ambiguitate. Extremismul de orice fel este caracterizat printr-o nevoie foarte mare de rezolvare, de clarificare şi printr-o respingere a ambiguităţii. (Această idee se regăseşte şi în cartea lui Amos Oz, Cum să lecuieşti un fanatic).

După război, o psihologă de astă dată, Else Frenkel-Brunswik, l-a contrazis pe Jaentsch: intoleranţa la ambiguitate caracterizează, de fapt, un mental nesănătos.

Mai târziu Kruglanski propune: în loc să considerăm toleranţa la ambiguitate ca patologică sau nu, ce-ar fi dacă, de fapt, avem cu toţii o tendinţă naturală de respingere a ambiguităţii şi confuziei, care poate varia? A fost conceptualizată iniţial ca o variabilă de personalitate dar apoi s-au explorat factori situaţionali. De exemplu, o ameninţare o face să crească. Kruglanski a făcut un experiment în care, doar amintind oamenilor de 9/11 le-a crescut nevoia de rezolvare/clarificare/încheiere. Iar o mare nevoie de rezolvare duce la stereotipuri.

… va urma.

Textul are la bază interviul luat de Julie Beck lui Jamie Holmes, publicat în The Atlantic: http://www.theatlantic.com/health/archive/2015/10/the-benefits-of-getting-comfortable-with-uncertainty/409807/

Vreau să-mi fie uşor

„Dacă alegi o cale treptată, probabil că viaţa nu ţi se va schimba mâine, săptămâna viitoare sau de acum într-o lună. Însă pe măsură ce priveşti cu un an sau mai mulţi în urmă, vei vedea o diferenţă. Te vei trezi înconjurat(ă) de companioni iubitori şi care te sprijină. Când vei intra în conflict cu alţi oameni, cuvintele şi acţiunile lor nu vor mai părea atât de ameninţătoare ca altădată. Orice durere sau suferinţă va părea mult mai uşor de stăpânit, scăzându-i chiar importanţa dacă o compari cu ce îndură alţi oameni.” ~ Yongey Mingyur Rinpoche

“I don’t want to walk, I want to fly.” ~ Li Cuixin, personajul principal din filmul Ultimul balerin al lui Mao

Ca să-ţi fie uşor mai întâi ţi-e greu.

1_maos-last-dancer-773433l-imagine

Li Cuixin era cel mai expresiv copil balerin din şcoala lui, dar nu excela la tehnică. Nu putea face salturi atât de ample şi de înalte ca unii dintre colegii consideraţi buni.  In schimb avea acel ceva ce face aerul să tremure în jurul degetelor unui balerin, acel ceva ce face ochiul să plângă la vederea curburii braţului. Profesorul Chan îl sfătuieşte să-şi clădească forţa, puterea. Ii povesteşte despre străjerul regelui, care dorea să ajungă arcaşul regelui. Un an a cărat în spinare buşteni. După un an, când a luat arcul în mână acesta i s-a părut uşor. Când Li Cuixin s-a dus la meşter să-i facă greutăţi pentru picioare i-a spus că le vrea şi mai grele, că nu sunt destul de grele. Omul i-a spus: „Dar nu vei mai putea merge cu ele.” „Eu nu vreau să merg, eu vreau să zbor” i-a raspuns Li Cuixin. Si apoi s-a antrenat sărind scări cu greutăţile legate de picioare. Mai târziu, pe scenă, a zburat. Iar oamenii au plâns şi s-au extaziat. Au înţeles. Au prins o sclipire a ceea ce e dincolo, pe faţa cealaltă a lumii.

Oameni potriviți la locul potrivit. Descoperă-ți elementul

“Există o mulţime de oameni care îşi duc viaţa în Elementul lor şi care simt că fac exact lucrul pentru care s-au născut. Există şi foarte mulţi oameni care nu sunt în această situaţie. Prin urmare, ei nu se bucură cu adevărat de vieţile lor; le îndură şi aşteaptă weekendul. Elementul este locul în care aptitudinile naturale se întâlnesc cu pasiunile personale.”[…]

Descoperirea Elementului tău este vitală pentru a înţelege cine eşti şi ce eşti capabil să fii şi să faci în viaţa ta. Foarte mulţi oameni sunt lipsiţi de un scop în viaţă. Dovezile în acest sens sunt pretutindeni: numărul mare de oameni pe care nu-i interesează munca pe care o fac; numărul tot mai mare de studenţi şi elevi care se simt alienaţi de sistemul educaţional; consumul în creştere de antidepresive, de alcool şi calmante. Probabil dovadă cea mai dura este numărul de oameni care se sinucid anual, mai ales oameni tineri.”

Ken Robinson ne dă o veste bună: „Nu ţi se dă biografia odată cu certificatul de naştere. Tu îţi creezi viaţa şi eşti în stare să o recreezi.”
[…]

rob

“Căutarea Elementului tău este o călătorie de explorare în mai multe dimensiuni. Este o călătorie interioară, menită să exploreze ce se află în tine şi este o călătorie exterioară, spre în afară, menită să exploreze oportunitățile din lumea ce te înconjoară. Scopul acestei cărți este să te ajute să-ți găsești calea. Dacă îți vei duce la împlinire expediția depinde de devotamentul tău și de tăria ta, precum și de cât de mult pui preț pe posibila răsplată.”

“Lectura acestei cărți nu-ți va garanta că-ți vei petrece restul vieții într-o continuă, neîntreruptă stare de plăcere și încântare. Totuși, îți va dărui o înțelegere mai adâncă a celui care ești cu adevărat și a vieții pe care ai putea, și poate că ar trebui, să o trăiești.”

Orice ai face, oriunde te-ai afla şi indiferent de vârstă, dacă eşti în căutarea Elementului tău, această carte este pentru tine. Aici găseşti răspunsuri la întrebări cum ar fi:

  • Ce se întâmplă dacă nu am niciun talent special?
  • Dar dacă nu am nicio pasiune?
  • Ce se întâmplă dacă îmi place ceva pentru care nu sunt dotat?
  • Dar dacă sunt dotat pentru ceva ce nu îmi place?
  • Şi dacă nu îmi pot câştigă traiul din elementul meu?
  • Dacă am prea multe alte responsabilităţi şi lucruri de făcut?
  • Ce se întâmplă dacă sunt prea tânăr?
  • Dar dacă sunt prea bătrân?
  • Avem doar un singur Element?
  • Este acesta mereu acelaşi de-a lungul vieţii ori se schimbă?
  • Cum îmi dau seama când l-am găsit?
  • Ce fac să îi ajut pe copii mei să-şi găsească Elementul?

Scrisoare pentru Adriana

„Change is hard at first, messy in the middle and gorgeous in the end.”

                                                                                                             ~ Robin Sharma

Scrisoare pentru Adriana,

care mai vrea o ședință pentru vindecarea copilului interior („Se poate face într-o singură şedinţă? întreabă ea). Și apoi gata, ea va fi bine, va fi pe drumul ei, hop în viaţa minunată pe care ştie că cei merituoşi o primesc (?!).

Nu va mai stagna. Acum stagnează nu vede nicio îmbunătăţire, deşi, dacă o rogi să scrie, totuşi sunt progrese:

1. Ce am aflat nou despre mine?

„Că fiecare trăiește după propriile valori și atunci poți să simţi împlinire; pot fi cu adevărat “Joy” când îmi dau voie.”

2. Ce s-a trezit în mine?
„Poate dorința explorării laturii artistice.

3. Ce e diferit?
„Poate sunt mai lucidă.”

4. Ce e diferit în relațiile cu ceilalți?

„Observ că știu ce se întâmplă știu ce trebuie să fac dar nu acționez.
Stagnez la capitolul atașament și abandon din cauza orientării mele spre exterior. Parcă vreau să demonstrez că nu funcționează.”

Continue reading “Scrisoare pentru Adriana”

Creativitatea în organizații

Ridicăm în slăvi creativitatea, o căutam peste tot, însă arareori o recunoaștem. Creativitatea, atât de râvnită și de elogiată, ne sperie adesea când se manifestă, la noi sau la alții, pentru că aduce cu sine haos și incertitudine. E nevoie de curaj, claritate și asumare pentru a-ți trăi creativitatea. Și, de ce nu, de voioșie.

E bine să știm despre creativitate pentru a ne înțelege pe noi și pe ceilalți, pe creativii din jurul nostru, cei cu care trăim și lucrăm.

creativity-illo

În primul rând a fi creativ nu înseamnă, neapărat, a fi artist. Mi s-a întâmplat de câteva ori, de exemplu povestind cuiva că îmi place să lucrez cu oameni creativi, sau despre dificultățile de a lucra cu ei să mi se spună: ”a, da, deci cu artiști.” Nu neapărat. Chiar foarte rar cu artiști. Mai degrabă cu ingineri, programatori, medici, profesori, kinetoterapeuți, antreprenori. Din 45 de respondenți la un sondaj fulger pe Facebook doar 5 au menționat altceva decât artist/ pictor/ scriitor/ actor ca răspuns la întrebarea ”Ce ocupație/ meserie/ job îți vine în minte când spui creativitate?”.

Creativitatea este prezentă la oameni din toate domeniile și în toate domeniile vieții (profesional, relațional, de mediu etc.) În domeniile tehnice o regăsim ca sursă a inovării. ”Distrugerea creatoare” este unul dintre modelele dezvoltării economice.

Oamenii creativi găsesc soluții grație capacității lor de a face asocieri neașteptate între concepte, cuvinte, instrumente, metode, domenii, situații. Adesea aceste asocieri nu le apar ca evidente și altora, iar, dintre ele, una poate fi genială, salvatoare, iar altele pot fi fără sens, irelevante. De unde, putem bănui dificultățile cu care se confrunta un creativ. El poate fi perceput ca aerian, neserios, ciudat, incoerent, nearticulat, superficial, diletant, unul care doar își dă cu părerea lipsit de rigurozitate. Asta dacă nu e recunoscut ca atare, drept creativ și pus în valoare.

Cum creativitatea cere adesea solitudine, un creativ poate fi perceput ca retras, neimplicat, arogant, nesociabil. Dacă își mai face și obiceiul să apară, din când în când, cu idei noi și crețe, va reuși, într-o prima instanță, să îi deruteze și să îi irite pe cei care fac lucrurile după rețete, doar în feluri bine stabilite. Creativii mai au și bunul obicei de a fi preocupați de mai multe lucruri deodată, adesea din domenii diferite. Sunt implicați în mai multe proiecte sau au mai multe joburi. Din aceasta cauză unii îi etichetează ca neserioși, nehotărâți sau neprofesioniști (” Nu pot să le facă bine chiar pe toate”, cârcotesc ei). Alții le admiră cu suspiciune dinamismul și dezinvoltura.

Ce ar mai fi de spus? Că oamenii creativi muncesc mult mai intens pentru simplul fapt că sunt pasionați de ceea ce fac.

Iată de ce devine importantă o cultură organizațională care înțelege și recunoaște creativitatea, oamenii creativi și rolul lor în funcționarea echipelor, departamentelor, a sistemului în ansamblul său.

În episoadele următoare : ), ca răspuns la întrebările primite în diverse ocazii, vom vedea ce spun specialiștii despre: creativitatea ca boală ( granița fină dintre geniu și boală mentală), metode de stimulare și dezvoltare a creativității, metode de gestionare și întreținere a creativității.

Acest articol a apărut ca guest post pe site-ul ATU Consulting în septembrie 2015: http://atuconsulting.ro/index.php/articole/263-curajul-de-a-fi-creativ.html.